Învăţând din Lume

greece

MESAJUL DIN EGIPT, SIRIA, TUNISIA, SPANIA ŞI ANGLIA ESTE SIMPLU: ALĂTURAŢI-NE! RĂSCULAŢI-VĂ! RĂSPUNSUL NOSTRU TREBUIE SĂ FIE DA. ŞI TREBUIE SĂ FIE UN DA RECIPROC.

Am ajuns în Grecia din această vară în acelaşi timp cu luptele de stradă care s-au răspândit în Atena. Zile intregi poliţia a făcut sa plouă cu gaze lacrimogene asupra persoanelor care au ocupat  piaţa centrală a capitalei, Piaţa Syntagma. Oamenii se reuneau chiar pe treptele Parlamentului, iar metrourile au fost transformate în centre medicale pentru răniţi.

Există o mişcare la nivel mondial de rebeliune şi rezistenţă în formare. Ceea ce a început în Tunisia şi Egiptul a zguduit şi răsturnat guverne, apoi a sărit în Spania, în Grecia, în Anglia – şi acum în New York şi în toate Statele Unite ale Americii.

În Grecia, o generaţie se trezeşte. Ei îşi spun Indignaţii. Ei resping vechea politică şi vechile partide. Ei refuză să accepte reducerile şi măsurile de austeritate impuse de bancile mondiale şi Uniunea Europeană. Ei sunt determinaţi, supăraţi şi drepţi.

Ei au avut probleme în Grecia. Ultra-naţionalişti de dreapta au încercat la infiltreze mişcarea. Poliţia i-a atacat. Unele partidelor de stânga obosite au condamnat mişcarea spunând nu e  concentrată asupra alegerilor sau a reformelor minore.

Un simbol popular este elicopterul: oamenii vor ca guvernul grec să plece, să îşi ia demisia, să zboare in exil. Să iasă naibii odată.

Şi de ce nu şi aici? Dacă oamenii din Egipt pot rămâne fără Mubarak, de ce nu am putea şi noi să dăm afară politicienii americani care slujesc bancilor şi care ne brutalizează?

Băncile sunt mondiale. Ei au globalizat atelierele lor ilegale de muncă şi reducerile de costuri. Suntem în curs de a globaliza rebeliunea.

O femeie tânără, care este activă în această mişcare greacă a pieţelor ne-a spus:

“Eu nu m-am implicat în politică în mod direct până când Alexandros Grigoropoulos, de 15 ani, a fost ucis de poliţie acum trei ani. La o oră după crimă,  revolte au început peste tot – dacă erai tanar şi un pic activ, nu puteai să nu participi.”

Aceasta crimă a fost doar începutul pentru persoanele care au fost oprimate de către sistem. După ce în anii 1980 fabricile au fost închise, tineretul Greciei a constatat ca nu mai are nimic. În 2008, şomajul a atins un punct critic.

Criză, şomaj, reduceri de cheltuieli şi crime politieneşti. Nu este aceasta ceea cu ce ne confruntăm aici de asemenea?

În Grecia, am fost întrebat în mod repetat: Ce se întâmplă în Statele Unite ale Americii? Vă veţi alatura nouă? Ce faceţi?

Acum putem raspunde: Noi ne instalam de asemenea în piete. Noi învăţăm.

Noi întindem o mână.  Nu trebuie să acceptăm lumea impusă nouă de către banci, politicieni şi de poliţie. Noi suntem viitorul.


De Eric Ribellarsi şi Weill Jim
Traducător: T. Sorin

Acest articol este, de asemenea, disponibil în: Engleză, Franceză, Spaniolă, Arabică, Turcă

Despre autor:

. Follow him on Twitter / Facebook.