Ocupaţia pentru toţi

drawing-crowd

Cum a apărut, ce înseamnă, cum funcţionează şi tot restul

INTREBARE: Am auzit că Adbusters a organizat Occupy Wall Street? Sau Anonymus? Sau US Day of Rage? În orice caz, cine a organizat toată treaba asta?

Toate cele de mai sus, şi mai mult. Adbusters a făcut apelul iniţial la jumătatea lunii iulie, şi a produs, de asemenea, un poster sexy, cu o balerină reprezentată deasupra statuii Charging Bull şi poliţişti antidemonstraţii în fundal. US Day of Rage, creaţia bazată în principal pe Internet a strategului IT Alexa O’Brien, s-au implicat de asemenea şi a făcut mare parte din umblătura iniţială şi din tweeting. Anonymus, în diversele sale feţe – ni s-au alăturat la sfârşitul lunii august. În New York, cea mai mare parte din planificare a fost făcută de către cei implicaţi în Adunarea Generală din New York, o colecţie de activişti, artişti şi studenţi convocaţi la inceput de către oamenii implicaţi în mişcarea New Yorkers Against Budget Cuts (New York-ezi Împotriva Reducerile Bugetare). Dar nu exista o singură persoană sau vreun grup care conduce ocupaţia Wall Street.

Deci, nimeni nu este responsabil? Cum se fac deciziile?

Adunarea Generală a devenit organismul de facto în luarea deciziilor de ocupare la Liberty Plaza, la doar câteva cartiere la nord de Wall Street. Pregăteşte-te pentru jargon: Adunarea Generală este un sistem orizontal, fără conducator, autonom, bazat pe consens în forma modificată, cu rădăcini în gândirea anarhistă, şi este înrudită cu adunările care au condus recentele mişcări sociale din întreaga lume, în locuri cum ar fi Argentina, Piaţa Tahrir din Egipt, Puerta del Sol din Madrid şi aşa mai departe. Efortul pentru a ajunge la consens este foarte greu,  frustrant şi lent. Dar ocupantioniştii o iau incet. Atunci când ajung la un consens asupra unor probleme, de multe ori după zile şi zile de a incerca, sentimentul este destul de incredibil. O bucurie măreaţă umple piaţa. E greu de descris experienţa de a fi printre sute de oameni paşionati, rebeli, creativi, care sunt cu totii de  acord asupra unui lucru.

Care sunt cerintele protestatarilor?

Ummm, întrebarea de  catralioane de dolari. Din nou, apelul original Adbusters a întrebat, “Care este cererea noastră?” Din punct de vedere tehnic, nu există una încă. În săptămânile premergatoare zilei de 17 septembrie Adunarea Generală NYC părea să se îndeparteze în primul rând de formularea unor „cereri” convenţionale în mare parte deoarece instituţiile guvernamentale sunt deja atacate cu bani de către firme încât formularea unor cereri ar fi fără rost până cand mişcarea nu va fi crescut destul de puternică din punct de vedere politic. În schimb, pentru inceput, ei au optat pentru a face ca cererea lor să fie ocupaţia în şine – şi deci  democraţia directă ce avea loc acolo – care în schimb poate sau nu veni cu unele cereri specifice. Când te gândeşti de fapt, acest act este o declaraţie destul de puternică împotriva corupţiei pe care Wall Street a ajuns să o reprezinte. Dar din moment ce este adesea prea mult sa ceri gândire de la mass-media americană, problema cererilor s-a transformat într-o provocare masiva de PR. Adunarea Generală este în prezent în mijlocul determinarii a „cum se va ajunge la un consens cu privire la unificarea cererilor”. Este o discuţie foarte dezordonată şi interesantă. Dar nu vă aşteptaţi la prea multe.

Cât de mulţi oameni au răspuns la apelul Adbusters? Cât de mare este grupul? Şi cât de mare a fost vreodată?

Versiunea originală a apelului Adbusters a prevăzut ca 20.000 de oameni să inunde Districtul Financiar pe 17 septembrie. Probabil o zecime dintre aceştia s-au prezentat acolo în acea zi. În pofida unei campanii masive în media online de retele sociale realizată de Anonymus, o mulţime de oamenii pur şi şimplu nu ştiau despre ea, iar organizaţiile tradiţionale progresive cum ar fi sindicatele şi grupurile de pace au fost prea incomode cu privire la o acţiune atât de neconvenţională. Peste cursul unei prime săptămâni foarte dificile, cu arestări întâmplându-se aproape în fiecare zi, fete noi luau zilnic locul altora care luau o pauză pentru a se odihni. Mass-media, după arestările în masă şi presupusa brutalitate a poliţiei de sâmbătă 24 sept., a adus mult mai mulţi protestatari. Acum, în timpul zilei şi noaptea, 500 sau mai multe persoane pot fi găsite în piaţa, şi poate peste jumătate dormind acolo. La orice moment dat, mai multe mii de oameni din întreaga lume se uita la ocupaţie via stream-ului online non-stop.

Cum ar arata o victorie pentru ocupatie?

Din nou, asta depinde de cine întrebi. Pe măsura ce 17 septembrie se apropia, Adunarea Generală NYC a văzut într-adevăr scopul său, din nou, nu atât de mult ca să obţina unele acte legislative sau să înceapă o revoluţie, ci să construiască un nou tip de mişcare. Această adunare a vrut să instige mişcări similare în oraş şi în întreaga lume, care ar fi o bază nouă pentru organizarea politică în această ţară, împotriva influienţei copleşitoare exercitate de banii corporaţiilor. Acest lucru a început să se întâmple, deoarece ocupaţii similare se organizează  în zeci de alte oraşe. Am auzit nişte oameni care spun, atunci când Liberty Plaza a fost inundată cu camere de ştiri TV, “Am caştigat deja!”.  Alţii cred ca greul de abia de acum incepe. Ambele, într-un anumit sens, sunt adevărate.

Există poliţişti prin toata piaţa? Cât de rea a fost brutalitatea poliţiei?

Prezenţa e poliţiei este non-stop, şi au existat unele întâlniri foarte înfricoşatoare cu ei, care, de asemenea, au dat o ocazie extraordinară pentru acte de curaj de către protestatari. Cel mai rău incident a fost sâmbăta trecută, dar desigur nu a fost probleme foarte puţine de atunci. Un contingent mare de protestatarii nu are nici o intenţie de a a fi  arestat, şi aproape nimeni nu este interesat în a lua riscuri inutile sau instigarea violenţei împotriva persoanelor sau a proprietăţii. Cu cât mai multi oameni obisnuiţi se alătură cauzei, împreună cu vizitatori celebrităţi cum ar fi Susan Sarandon, Cornel West şi Michael Moore,  cu atat mai puţin probabil va fi, poate, ca poliţia să încerce să-i suprime.  Asa cum spune unul dintre semnele dealungul lungul Broadway spune, “Siguranţa în numere! Alătură-ne!”

Dacă eu nu pot veni la Wall Street, ce altceva pot face?

O mulţime de oameni participă în mod important de departe – aceasta este magia descentralizării. On-line, puteţi viziona livestream-ul, puteţi face donaţii, redirecţionaţi mesaje pe Twitter şi să încurajaţi pe prietenii tăi pentru a deveni interesaţi. Persoanele cu competenţe relevante s-au voluntariat pentru a ajuta la menţinerea site-urile mişcării şi a edita videoclipuri – coordonarea se face prin camere de chat IRC şi alte mijloace media sociale, nu numai în piaţă. Curând discuţiile formale despre cereri vor făcute fi on-line, precum şi în piaţă. Online, vă puteţi alătura numeroaselor ocupaţii similare care au început dealungul ţării sau o poţi porni pe a ta. Verificaţi occupytogether.org. În cele din urmă, puteţi întotdeauna urma sfatul care a devenit una dintre cele câteva mantre ale mişcarii, exprimată în acest fel de către o femeie la şedinţa Adunării Generale de marţi noapte: “Ocupă propria inimă,” a spus ea, “nu cu teamă, ci cu dragoste. ”


De Nathan Schneider
Traducător: T. Sorin 


O versiune a acestui articol a fost publicată iniţial pe thenation.com

Acest articol este, de asemenea, disponibil în: Engleză, Franceză, Spaniolă, Arabică, Turcă

Despre autor:

. Follow him on Twitter / Facebook.